* * *
Duminică,
Soarele a înviorat dimineața
Se vedea cum primăvara a venit prea devreme
Căldura îngerilor pitiți după mugurii
Ce abia așteptau să plesnească în rod
Linia orizontului despica drumul
Plin de culoare ce urca spre munte
Vântul ca un șarpe își lăsa solzii aurii
Pe potecile ce duceau departe spre o lume a poveștii
La apus, Sfânta Duminică se ruga cu mâinile ninse
De liniște și culoare.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.