Femeia în negru
Aștept îngerul divin să mă primească
Care de lumină se-adună în mine
Nu mai poate fi decât steaua promisă
Nici o umbră nu-i. E doar lumină...
Mila mulțimii se vede acum
Femeia în negru, rătăcită-i pe drum
Și urlă-n gânduri, trăind ca o fiară.
Istovită îngână o poezie
Pentru fiica ei bună. Amară trăire!
......................................................
Nici o hârtie nu-i poate șterge
Amintirile memorate adânc
Suntem din ce în ce mai goi...
Sufletele noastre se întorc pe pământ.
Amurgul se pierde în vaietul ei...
Mirosul de tămâie și smirnă se simte
Peste mormânt, lacrimi flori și cuvinte
În inimi de stele, poeme scrise cu pierdutele vise.
O viață la geamul durerii s-a stins
Vibrează de doruri și taină secunda
Schimbată va fi din albă în gri.
Toamnă de vieți arămii,
Pregătită de veșnica nuntă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.