Teiubescurile noastre adormite
Sunt dimineți în care te iubescul se așază liniștit lângă micul dejun iar noi zâmbim ca doi copii bosumflați.
Sunt după-amiezi în care te iubescul ia foc și nu știm nimic de noi. Naivul dinăuntru joacă piese de teatru cu sufletul la gură.
Sunt seri în care te iubescurile se pierd în paturile noastre reci care înmormântează oameni.
Sunt te iubescuri care încep să cadă precum niște petale dintr-o floare care se ofilește, iar noi strângem din dinții pe care nu îi mai avem.
Un soldat stătea mizilic la marginea te iubescului
își încălzea degetele degerate și repeta.
Te iubesc că un străjer care nu se întreabă de ce.
Te iubesc simplu, curat, nădăjduit.
Te iubesc desculț.
poezie de Gabriel Nicolae Mihăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Nicolae Mihăilă. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre teatru
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre naivitate
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.