* * *

Să-ndrăgeşti şi a muri
Femeia a ţi-o iubi
Si din buze-ţi recitând
Să auzi nuferi râzând

Printre trestia coapselor
În mlaştina ispitelor
Prin ostroavele sânilor
Răsărind delta trupurilor

Ocupând sărut cu sărut
Nisipului, joc de rut,
Măcinând ce-i de pământ
Cu nectaru-ţi prea sfânt

Într-o deltă-ntre stele
Plutitoare printre lumi
Să mor pentru însă-mi
Prăbusit ca şi astrele

Renăscând din cometele
Ce bântuie galaxiile
Noi lumi nemaivăzute
De oameni şi zeitate

Căci tu esti din toate
Primul cuvânt preexistent
A tot ce e viu si prezent
Muză căruia, fiinte

existente, care vor fi!
Să nu-ndrăznească a-ţi
pomeni, numele, ştii!
Căci ştiu cât te voi iubi.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!