ALTFELURILE MELE

La mine,
adevărat, mai rar ca la alţii,
seara poate începe linear,
în rând cu lumea
cântătoare
de solfegii casnice.
.
Convenţionalul
pare să fie un fier de călcat profesional
aplatizând mai departe
câte toate.
.
Apoi, nevăzutele
încep să-şi agaţe cârceii creţi
de asfaltul neted
al "şablonului"
care
se duce de râpă.
.
Deodată, vânjâind
precum vrejul fermecat de fasole,
cresc "a l t f e l u r i l e"
Intens, impetuos inundând
tot ce s-a pomenit şi s-a povestit
.
Şi când dă-nspre răsărit...
certitudinile cuminţi devin
unduioase,
se desfac şi se spiralează luxuriant,
în milioane de relativităţi
absolut observate
doar de mine.

şi iată... văd "altfelurile"
de parcă din raiul său, Van Gogh,
ca sa-şi spele amintirea urechii tăiate,
mi-ar fi crescut mie
un ochi în plus.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!