Cu vântul la o cafea
Prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe fața albă de masă
O cană de cafea
marca Rilke
amară ca o elegie duineză
Pardon
de
Tudor Vladimirescu - Albești
Îmi cobor ochii taman când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară
La cer mă pot uita
însă
la flori
n-am
nicio șansă
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (13 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre vânt
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi
- poezii despre lalele
- poezii despre flori
- poezii despre cafea
- poezii despre adevăr
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.