Cuvinte imperfecte
[Ecou străin]
Viața ce pulsează-n jur,
încă o dată mă doboară!
Instinctual ochii-i închid,
și mă feresc
de tot ce mă-nconjoară.
Inutil în noapte strig!
Ecou metalic si străin,
se-ntoarce în mine disperat,
rănindu-mi adâncurile,
confirmându-mi angoasele.
Zi după zi mă-ntreb:
azi, ce-am să aleg?
Liniștea tuturor,
în schimbul tăcerii mele?
Cuvinte imperfecte,
am să le-ngrop adânc,
sub muntele de ironie a sorții.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Bontoi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre instinct
- poezii despre imperfecțiune
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.