Secunda amintirilor rotunde...

Au dat în pârg cireşele de mai,
(A câta oară într-o veşnicie?)
A câta oară, am strigat: mai stai?
Şi ţi-ai închis răspunsu-n cochilie.

Pe ţărmul mării, valul şterge paşi,
(A câta oară, într-o vară oarbă?)
Puteai măcar o urmă să mai laşi,
Pe care fluxul mării să n-o soarbă.

Şi teii îşi aşteaptă strai de flori,
Precum miresele în noaptea nunţii;
Tu m-ai lăsat în prag de sărbători
Cu întrebări pe ridurile frunţii.

Au înflorit şi macii pe câmpii,
Însângeraţi de-atâta aşteptare;
Eu te aştept şi ştiu că n-ai să vii,
Dar te îmbrac în vară şi iertare.

Au dat în pârg cireşele de mai
Şi să le gust, mi-ar întregi amarul;
Că, ai uitat, nebun, cum mă strigai
Şi ce bogat ţi-era vocabularul!

Azi, doar tăcerea înfloreşte-n noi,
Ca o pedeapsă-a nopţilor flămânde
Şi-aş vrea doar o secundă înapoi,
Secunda amintirilor rotunde...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!