înrămate margini de gând
Margini,
rame de gând,
ritm sacadat,
ploaie cu semințe
neroditoare idei.
Galben crapă dale,
creionare diformă
rămășițe imprecise de umbră,
zid în cale de pași.
Floare de colț,
bolovani grei cât o palmă,
drumuri pierdute în valuri,
speranțe sfărâmate-n destin.
Încă un ceas ticăit în geană,
întunericul moare-n lumină.
Dezgolirea ființei de noapte
Și totul... răsare roșu
într-o mare de alb....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.