drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
sete,
mi-e dor de tine,
cu vise
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre țări
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre roșu
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.