Ca ultimă dorință
Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viață ne-am și amăgit.
Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
și prin livezile ce iară înfloresc.
Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri și banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.
Te mai aștept prin vise păcătoase
ori pe alei ce șerpuiesc prin Burg
și te mai strig din nopțile ploioase
când stropi pe fața ta mai curg.
De-o viață am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău și bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.
Mi-e dor de nopțile trăite-n doi
și nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg și la război
o Muza mea, o Muza mea...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre apicultură
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre război
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.