M-am supus atingerilor captive
M-ai ascuns în tine cu sufletul în mâini
și m-ai lăsat să-ți consum iubirea
fără libertatea de a o gândi altfel,
mă știu cu inima înflorită de mărinimie
respir cu sângele întregul dimineților firii
în dorul de tine mă macin fermecat.
M-am supus atingerilor captive
lăsându-mă pradă șarpelui viclean
cu ochii plini de aroma lacrimilor dulci
la umbra cireșilor cu spirit divin.
Mă rup totuși, în cuvintele mierii
alunecând vâscos printre pietre
împreună până-n constelații albastre,
să sorbim lumina din cuvântul prim.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre cuvinte
- poezii despre șerpi
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.