Încerc
încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
și copacii alergau odată cu mine.
îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
și doar trecerea timpului se mai aude de atunci.
mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.
cineva ne-a mutat cu privirea în spații diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre pictură
- poezii despre arte plastice
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre rude
- poezii despre mâini
- poezii despre copaci
- poezii despre acasă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.