Până aici!
Îmbrânciți de amintire colorăm în versuri dalbe
salbe de strigoi și ducem tâmpla singularității
să ne cânte toți damnații din sentințele cetății
și să scuture copacii de nori grei o floare albă.
Ce povară pe un munte să se muște de o coastă
câtă silă duce-n spate un strigoi ascuns în sine
cât de rău un înger face când el vrea să facă bine
unui om ce în genunchi pupă mâna cea nefastă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre strigoi
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre muște
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.