Devonshire Street W1
Ușa grea de mahon cu vizetă de fier forjat
Se-închide. Cu sunet compătimitor, discret, stăpânit.
Soarele luminează încă-acest decor de secol trecut,
Împodobit cu faianță Edwardiană Devonshire Street.
Fără nădejdi. Radiografia de sub braț
Confirmă. Soția stă cuminte lângă el.
Clădirea de peste drum este-înaltă și calmă,
Cu hornurile țintind cerul gri, de oțel.
Fără nădejdi. Iar mânerul de fier al palisadei,
Rece ca gheața, acum e mai norocos ca el
"Oh, londonezi grăbiți și nemiloși! Am fost făcut
Doar pentru-a intra-n acest pat, pentru-a muri astfel?
Și-așează palma-n palma lui, cum, prostuț și gingaș,
O făcea demult, când dansau la Kensington, tineri amândoi;
"E mai ieftin să luăm metroul până la Piccadilly, iar de-acolo
Am putea prinde pe nouăsprezece sau pe douăzeci și doi."
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre radiologie
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre soție
- poezii despre noroc
- poezii despre moarte
- poezii despre metrou
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.