Până ieri...
Eu sunt amarul vieții ce țipă-n pustiu
Eu sunt.. copilul uitat undeva chinuit
De jugul iubirii eternei și dulcei iubiri
Ce tainic te aștepta ca să vii
Eu sunt imaginea incompletei tristeți
Ce trimite spre inimă mii de săgeți.
Eu sunt melodia ce tace uitată
Și repornită în viața furată.
Eu sunt un fulg ce topit e prin timp
În palma iubirii ce plânge-n amurg.
Eu sunt femeia ce plânge tăcută
Și a cărei inimi de tine-i rănită,
Eu sunt povestea neterminatei povești,
Eu sunt spre tine pod peste timp
Tu mă urăști. Tu deja m-ai uitat.
poezie de Ana Pleșa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana Pleșa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.