Pe malul inimii
M-am rostogolit, toamna târziu,
Prin ungherele inimii tale,
Căutam umbra unui refugiu,
Pe malul inimii, o noua cale...
Oare am greșit, nici nu mai știu,
Valul dorinței m-a orbit,
Flăcări au ars dragostea-n pustiu,
Zâmbet ce-n suflet, s-a topit...
Au mai rămas doar cicatrici,
Răni sângerând, doruri, în timp,
Frunzele toamnei pe butuci,
Cenușă în-urna unui anotimp...
Inima s-a fisurat în două,
S-o cos cu fir roșu, sângeriu?
Sau cu adierea caldă-a primaverii rouă,
Să sece lacrimile curse timpuriu...
Pe chip a înflorit un zâmbet,
Când lacrimi crude au secat,
Inima-n dorul tău, a murmurat,
Izvorul primăverii-n suflet.
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pinte. [Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre roșu
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre greșeli
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.