Maya Lee
sunt cel mai neiubit dintre pământeni,
când trec pe stradă casele mă privesc chiorâș
de peste garduri,
copacii își scuipă în sân,
luna se trage speriată
după un nor,
până și bufnița închide ochii
cuprinsă brusc de migrenă;
o paiață sunt,
o gonflabilă umflată cu visuri,
o monedă în mâna destinului
care nu se poate hotărî singur
în ce mod să mă piardă.
o gorgonă de gânduri
mă apără cu sângele său,
purtându-mă, victorioasă,
pe scutul propriei mele
feminități.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sperieturi
- poezii despre ochi
- poezii despre numismatică
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.