Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
Și nu ne speria păsările sufletului și ochii stelelor rugătoare.
Doamne! Dă rod pământului pe care călcăm,
Nu-i smulge frumusețea, când te superi pe noi,
Suntem un mușuroi de vietăți vulnerabile,
Fără zbaterea noastră are să-ți fie urât,
Că nu te plictisim.
Doamne! Nu despărți măreția munților de mărinimia mării,
Chiar dacă între ele mai țâșnesc periculoase gânduri,
Umple-ne inimile cu iubiri blânde și calde,
Pentru poemele viitoare dintre oameni,
Nu ne da uragane și arșiță în zile confundate cu nopți tulburi.
Doamne! Îndreaptă lumea pentru nepoții viitorului,
Ca nu cu mâna supărări tale
Să-ți distrugi minunata creație.
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.