Metamorfoză
În viață ni se schimbă totul:
Norocul, plinătatea, votul,
Ne bate vântul dintr-o parte,
Parcurgem drumul mai departe,
Chiar mergem prin ninsori și ploi
Să dovedim că suntem noi,
Dar ne lăsăm prea duși de nas,
Nu știm ce-avem, ce-a mai rămas:
Puterea de-a-l avea pe-"nvinge",
A ști și a putea convinge
Că viața este un mister
În care, sincer, tot mai sper.
Minunea tot se va produce
C-așa ne știm purta o cruce,
A noastră e, vom respecta
Cu "a avea" și-"a prospecta",
"Averea" e de mare preț,
Iar "prospectarea"-i un dispreț.
Nu tot ce zboară este cioară,
Nici melodie de vioară
Ce te încântă și descântă
Făcând din viață vrajă sfântă
Pe care o înalți, ca zmeu,
Spre cer, s-ajungi la Dumnezeu,
Că de-aia te-a gândit ca om
Superior și econom.
Ți-a dat doar minte și gândire
Să te îndrepți spre fericire,
Să lupți din greu spre-a cuceri
Și nici decum a suferi.
Ca om, fii om, nu trândăvi
Și îngeri te-or alivăni,
Te-or mistui păreri de rău
Că n-ai putut să-ți fii al tău!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre votare
- poezii despre vioară
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.