Amurguri roșii
Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.
Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.
Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete
Și foame de iubire,
Fără nici o speranță
De mai bine în viitor.
Și de-am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roșii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre păianjeni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.