Miezul iubirii

Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea pluteşte fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal pluteşte raţiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au şoptit că se desprind
de-nlănţuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-şi toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerţiei, aşternută
să prelungească-n postambul,
beţiea minţii prăbuşite
în boarea unui somn profund.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Votează! | Copiază!