Poem nu prea deştept

urechile mă dor
din cauza cerceilor
am purtat de aur
de argint
de tinichea
am traversat epoci
acum nu mai port/decât
la ocazii rare
şi în niciun caz sub formă de cerc
mă aflu în interiorul epocii mele
un vulcan stins
din cenuşa căruia se fac brelocuri
obiecte de cult
şi remedii naturiste
de-asta copiii poartă cruciuliţe la gât
tributari
ca şi părinţii lor
instinctului de proprietate

constat că am început poemul într-o direcţie/şi
uite cum poemul
a luat-o în direcţia opusă
probabil din lipsă de cuvinte
fundamentale
s-a transformat într-o pastă vocală
bună pentru buzele ciobite ale statuii scriitorului X
sfidându-mă veşnic din marginea aleii
personalităţilor
dar nici că m-aş putea aştepta la altceva
din partea unui bust bronzat
eu continui să trec pe-acolo/ca şi când
într-o bună zi
ar fi posibil să mă strige pe nume
iar eu să-i răspund

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!