Ce va să vină...
voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de neurâțenie
necunoscutului pe care destul de probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase
realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afective
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii
*
nu poți băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în conjuncturi personalizate
și viața...
viața merge înainte... fuge... aleargă... gonește... se depărtează... se îndepărtează... dezertează... ne dezertează....
între timp
traversăm pe Știrbei ca și cum
am cădea dintr-o galaxie într-alta:
praf de stele incrustat în asfalt
supernove zăcând în vitrine zdrențuite
! acostare benignă
aceste țigănci cu dinți albi și rochii suprapuse
cerșetori fără (re)sentimentul sfârșitului de aprilie
jena lor ridicându-se.... infiltrându-i pe trecători
până la coșul acesta uriaș ce închipuie
Paștele trecut cu vederea
slujbe aparent pașnice derulează în biserici timpuri pseudocirculare
niște sacerdoți prefațează "viața ce va să vină"
prin prisma erorilor individuale
! ne rugăm pentru ei
până una-alta dau like zilei acesteia nici măcar începute...
... atât de si(n)gure
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre început
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre supernove
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rochii
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.