Moartea scribului
Tiptil e trenul, Moartea-i simplă gară...
Zadarnice omături de hârtie
visează alb, sub liniști a pustie
cuvinte cripta ce deschid... Strigară
toți demonii din îngerul ce știe
că viața ta e scrumul de țigară
dar buze-n veci și sacre o fumară
și-au sărutat-o-n halta de sicrie...
Apoi, în dincolo de toată zarva,
tăcerii cea cu părul despletit
te-or da pe tine, lut ce-ai primenit
la vorbă, uneori, luminii larva...
Deși tot fum al cărnii, fie-ți slova
în duhul cititorului la prova...!
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hades
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.