Cu degetele zbârcite pun semn
giulgiul nopții se întinde
peste sângele fierbinte
păcură de aur moale
curge prin desișul ierbii
cruci lângă morminte goale
tăinuiesc despre istorii
caiere de fum se-ncurcă
prin tuneluri de năpârcă
și din adâncime, norii
se târăsc spre turle sure
hoardele de ciori aleargă
peste vârfuri de pădure
pe sub galben palantir
apele se scurg a mir
toată valea stă să plângă
eu o strâng la pieptul meu
și cu mâna tremurândă
o așez în partea stângă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.