E de ajuns
ne sprijinim de urmele părinților
ascundem în tranșee gândul lor
și punem capăt orizontului
cu silueta noastră ștearsă
prin ceața lor, un ochi de mag
clipește des când plouă
și ne tot duce între flori de rouă
ne-ar mai rămâne pragul iernii
și dincolo să-i ținem strâns
și dac-am plâns
și dac-am plâns
e de ajuns
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.