Eu adun iubiri nebune
Eu adun iubiri nebune,
Din cuvinte... și petale,
Scutur cerul făr-a spune,
Lâng-o margine de cale.
Ascund toamnele în frunze,
Risipite-nspre tăceri,
Sorb sărutul... de pe buze,
Încercând să uit... de ieri.
Te dezleg de jurăminte
Și mă spăl în ploi de dor,
Dezgolită... de veșminte,
Ești o mare de amor.
Și te las... a mi te duce
Unde crezi că e mai bine,
Înspre vise zăbăuce,
Libertine și puține.
Și te-adun... fermecătoare
Dintre fluturi și culori,
Tu... ești ultima-ntrebare,
Eu... luceafărul din zori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.