Amarul meu e mai amar...
Mi-ai furat un rai din palmă, ce-l aveam la o răscruce-
Erau drumuri spre Golgote și știam unde mă duce
Pasu-mpleticit de vină, printre pietre-nsângerate.
Ia și tu păcatul Evei și așază-ți-l în spate!
Nu privi la talpa goală ce se-mpiedică-n furtună,
Lângă spectatori de ceară, ce poemele-mi adună,
Să le-arunce-n guri flămânde, ca de foame să le treacă,
Fă-te scut, oprește hoarda de nebuni și te apleacă!
Și ridică-mi de sub piatră-ngenuncherile funeste!
Le găsești în colbul străzii, pe frânturi de palimpseste.
Sunt silabe-amestecate într-o ordine subtilă.
Codul învierii mele e-n îngălbenita filă.
Ți l-oi descifra, când noaptea va deschide ochii lunii
Și-or țipa sub evantaie, de dorință toți păunii.
Doar în raiul palmei mele, ce-i acum la tine-n brațe,
Să fim orbi și surzi la toate și iubirea să ne-nhațe.
Tu atinge-mă cu palma,-n care mai tânjește-o vară,
Eu desfac aripa frântă într-o lacrima amară...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre păuni
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.