Îți dau eu apă curată din rezeva mea de ploi... (gând pentru infatuați)
Peste fruntea-ngândurată, stropi de ploaie furibundă
Mai lovesc și azi, ca toamna, deși-i primăvară-n noi;
Dar nu-s ploi obișnuite, care-adapă, ci inundă
Chiar și stropul de lumină, și-l îneacă în noroi.
E o ploaie de cuvinte, care dau dureri ascunse,
În orgolii sunt pitite, ca la pânda de vânat.
În cartușiere grele, gloanțele sunt bine unse,
Să alunece spre moarte, într-un hohot desfrânat.
Nu e fală, e-o dorință de-a suci cuvântu-n rană,
Când, o ultimă suflare se mai zbate-ntr-un poem.
De a smulge din aripă, chiar și ultima ei pană-
Vânător, orbit de-orgolii, nu simți slovele cum gem?
Înarmat cu nonșalanță, nepăsare,-n zale grele,
Mă privești de sus, dar mică ți-e statura de poet.
Scoate-ți versul de pe deget, obosit printre inele!
Nu-i trofeu de vânătoare, doar un simplu tabiet,
De-a te-mpăuna cu lauri, când nu-i nimeni să te cânte
Și tot scormonești în tine după tot ce ai mai rău,
Să ne otrăvești cu-amarul uneltirilor mărunte,
Dar nu vezi cât ești de singur și uitat în golul tău?
Mai privește-te-n oglindă, cât oglinda te primește
Și descuie-ți ușa-aceea unde-agonizează-un Om!
În genunchi, ți-e rămășița, printre lacrimi te privește-
Pune-i ploi la rădăcină, însetat e ca și-un pom.
Și te vei simți mai bine, de privești în jos la tine-
Uită-te în stânga,-n dreapta, și-nainte, și-napoi,
Spală-ți gura și obrajii de păcat și de rușine,
Nu mai pângări cuvântul și purifică-l de zoi!
Îți dau eu apă curată din rezerva mea de ploi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre rușine
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.