* * *
am câțiva ari moșteniți
de la daci
Tatăl meu înțelege
mișcă ușor din femur
ce n-am inteles
vlăstar fiind din trupul tăiat
mutilat
aruncat
aruncat în ghena de consum
Imi spuse tatăl tatălui meu
să nu vinzi niciodată
îmi spuse cu limbă de moarte
ascuns după câteva ploi
ultimul dac
tată al tatălui meu
Imi spuse ca și când aș fi fost
o falie de început
să nu te vinzi copilă
pentru nicio primăvară promisă
De cei cu gând ascuns
în noaptea lunii
îmi zise iar strabunul
cu fruntea aplecată
pe tâmpla mea de iarbă
atâta cât trăiești
să numeri arii noștri- n palmă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre moștenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.