Te-am iubit...

Sufletu-mi l-am rupt
odată cu amintirea ta..
te-am iubit şi-am încercat
să te uit,
ştiu...
clipa nu se mai întoarce,
trecutul se pierde
într-o densă ceaţă,
dar în lumea mea imaginară
mână în mână,
suntem doar noi doi
hoinărind
cu våntul împreună,
cuprinşi
de fiorul dragostei
ca un fluid adânc,
arzător,
făcând ravagii în
suflete la noi...
îţi văd ochii
scânteind ca
rasfrângerea unei
flăcări în apă,
citesc în ei
o mută duioşie,
dor, regret,
ceva între suferinţă
şi pasiune...
sunt imagini din trecut
doar de sufletu-mi
ştiut!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!