Tristețea are frumusețea ei
îmi place să stau în patul ce miroase a noi
unde îmi alin tristețea în zile fără rost
când primăvara nu înseamnă nimic,
când plimbarea în grădina fără capăt nu-și mai are menirea
flori de cireș parfumate îmi distrag privirea goală,
în loc să schițez un zâmbet ochii-mi lovesc pământul
iarba verde țipă la mine și vrea să alunge griul,
apoi vorbesc cu cerul,
caut soarele ce pare ascuns de o veșnicie,
ciripitul păsărilor, o compoziție chinuitoare mă ostenește acum
dar tristețea are frumusețea ei
eu o perecep subtil, în tăcere
și caut acolo unde nu mai este nimic, o vindecare...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.