Intimidații de frumos
Descleiam cuvintele de mierea florilor
alcătuiam trăiri înalte
asemenea sunetelor pe clape de pian
ce acompaniază cântecul sopranei,
între noi intimidații de frumos
muritori pe portative albastre
se compune totul fără măsură...
În altă limbă sublimă și plină
toate ființele cântă.
Ca și primăverile îmbătate de soare
sufletele se înfășoară-n culori
și se ridică cu bucurie,
în miros de mărgăritare și crini
pe scările care ajung la cer.
Întrebându-ne din ochi
inima pulsează sânge curat în trup
și ne despărțim de tot ce-i rău.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.