Ploaia
Morminte plouă,-n slavă-s țintirime
și preoți mici de apă-n trist, pe nară
tot zic un cântec de tăcere rară
stricat în pietre-n prăvăliri sub rime.
Seninului poeme însetară,
albastru-i stins și ud și sfânt, lățime
și-adânc în a enigmelor mulțime,
stelare-s stihuri fără călimară.
Pe gând metalică fantomă cade
luând în zboruri formă de eres,
da-i doar sămânța fără rost de roade...
Iubiri erau, tot fără înțeles
cu fir lichid, subțire, să înnoade
lipsită-n vremuri fericire-n ghes...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hercules
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.