Suflet pribeag
Desculț, prin amintiri răzlețe,
Și cu norocul zăpăcit
Am pribegit printre iluzii,
Și-atâtea vise am zdrobit...
Încovoiat de doruri rupte,
Cu ochii ridicați la cer,
Am tot cerșit un strop de suflet,
Eu alta n-am știut să cer...
Cu aripile schilodite,
Păreri de rău am adunat...
Și gândurile plictisite
Le-am tot cernut și afânat.
Ai apărut în clipa-n care
Nu mai visam să te-ntâlnesc.
Atât de dor mi-a fost de tine...
Atât de mult vreau să iubesc.
poezie de Otilia Rour (2012)
Adăugat de Tiberiada
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.