Pe scena vieții
A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat și eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu și atât,
Fără nici un șiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i șochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu știu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i așa că viața-i scenă?
În care sunt un biet actor
Ce-și joacă zi de zi al vieții rol,
De-s vesel azi și mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieții, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre actorie
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre teatru
- poezii despre prezent
- poezii despre nori
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.