Rănire
Noi îi rănim adeseori,
Pe cei iubiţi: pe frăţiori,
Părinţi, copii, bunici, nepoţi,
Pe unchi, mătuşi, soţii şi soţi,
Pe veri, pe socri şi nurori,
Pe-atât de mulţi că te-nfiori;
De stai cumva ca să socoţi,
Constaţi că i-ai rănit pe toţi.
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.