Doar aparent
Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îți spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Același trai, cu ambalaj mai bun.
Mai inventăm câte un tip de rană
Și parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.
Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Plutește arogant pe el, un pet.
Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greșeli mai vechi, aceleași șoapte,
Ce-au amăgit părinții-n al lor timp.
Iubirea este tot mai efemeră,
Transformă bunicuții în amanți.
E demodat să faci copii, dar carieră,
Încep de tinere nepoatele-n colanți.
Șosele cresc, se nasc și crapă,
Iar banii nevăzuți se varsă-n cont.
Se plimba în mașini cu trapă,
Ignobilă, o șefa și-al ei tont.
"Azi" este tot. Speranța se amână
De ce să mai privim în zori, în sus?
Când ceasul sună, îl luăm în mână
Și așteptăm un altfel de apus.
Doar aparent, câte ceva se schimbă,
Iar dezbinarea-i altfel când "unire"
Se cheamă când vorbim aceeași limbă,
Pășind cu tocul cui peste iubire.
poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre șosele
- poezii despre șefi
- poezii despre vorbire
- poezii despre unire
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.