Acoperișul lumii
Când mă cuibăresc în brațele tale iubite
sunt albul acoperiș al lumii iar
Taj Mahal-ul este doar o rece piatră
ce-mi amintește din când în când
de tăcerile bolnav- molipsitoare
lăsate în pașii Timpului ce nici acum
nu pot să-l măsor decât cu zâmbetul tău
Mâinile tale iubite se fac aripi ce mă înfășoară
în clipele uneori pustii ce-mi sfârtecă dorul
chiar dacă ramura din geam e complice zâmbitor
în iubirea ce-o așterni pe perna mea
de teamă să nu moară... doar
să mă alinte cu mirosul tău
în nopți de nesomn
Când mă cuibăresc în brațele tale, iubite
mângâierea ta mă transformă
În acoperișul lumii
iar Taj-Mahal-ul este doar o geană a timpului gânditor.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marieta Căprăruși. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.