Nu ştiu sub care salcâm

Mi-adorm toamnele în braţe
răsucite să prindă puţină lumină,
ca un şarpe e timpul ce sâsâie urmărindu-şi prada
ce stă agăţat de vechiul lemn de la o neştiută grindă

Cad late, obosite frunzele-n privire
ochiul tânjeşte avid după somn,
închid poarta sinuciderii întunericului
cu vreascuri de foc prinse inele pe degete de scrum

Toamna scânceşte ca pruncul prematur
peste liniştea stăpână în oraşul de la capătul unei lumi

Triste se-aud clopote uitate în surghiun
ce-şi îngroapă cântând bobul de verde rămas
nu ştiu sub care drum
nu ştiu sub care salcâm...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!