Bat clopotele-n insula cu stuf

(vivos voco, mortuos plago, fulgura frango)

Aici, chiar s-a stârnit a primăvară
Şi am tăiat-o-n patru, prin pustii
Am întâlnit măsura nemuririi
În piatra vie aruncată-n lac, să-mi fii
Încercuire cu tristeţi şi viaţă
În fiecare zi, de dimineaţă
Precum acuma, la cafeaua-n doi
Cu lumea ce s-a strâns în noi

***

La porţile Gadarei a ajuns livada
Pruncuţul Veşniciei
În inimă se-arată...

Când Veşnicia stă ascunsă-n Clipă
Ciugulită de lebedele care cuibăresc
La umbra măslinului sălbatic
Crescut din Zidul Alb
Pe care ţi-ai instalat şevaletul
Şi pictezi, pictezi, pictezi
Tot ceea ce visezi şi vezi
Străveziu şi viu
Ca o tăcere care vorbeşte
Cântă şi şopteşte
Bat clopotele-n insula cu stuf
Cheamă viii, plânge morţii şi împrăştie viforele

Când gândul ţi-e la Dumnezeu
Un suspin poate fi o rugăciune...

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!