Sare cât să mă omoare
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate
foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină
ciute, ciute
și cornute
își dau cornul pe lăute
își dau limbile asprite
pe furnici înghesuite
sare cât să ne omoare
un izvor cu apă tare
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
ciutele se-ntorc acasă
fă-mă, Doamne, iar, mireasă!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre nuntă
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
- poezii despre furnici
- poezii despre cai
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.