Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Mihaela Soare. [Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre Lună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.