Pomi
Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.
Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag...
Un pom îl privește pe Dumnezeu în fiece minut,
Și își înalță brațele de crengi spre-al cerului ținut;
În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.
Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.
Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.