Rochia de tul
Azi e-o zi mirabilă,
Tu ești remarcabilă
Și nici nu-ți stă rău
În mătase, zău!
Rochia de tul
N-aș putea destul
Să ți-o preamăresc,
Când te întâlnesc.
Pasu-ți când se lasă,
Spuma-i voluptuoasă
Se prefiră-n sute
Falduri și volute.
Mersu-ți când grăbește,
Pânza vălurește,
Diafană-n cale
Frumuseții tale.
Când te-așezi, se-adună
Nouri albi să-ți pună
În poale ofrandă,
Încrețind galantă.
Când te-nalți, coboară,
Trupul ți-l măsoară,
În suple cascade
Vaporoasă cade.
Ci visai c-odată,
De pe scrin lăsată,
Rochia-ți măreață
Căpătase viață!
Se plimba pe-alei
Ca de capul ei,
Deși mai păstra
Formele-ți în ea.
Cum mai alergam!
După ea strigam
Pe străzile pline
De haine străine:
Fracuri, redingote,
Crinoline, fote,
Cele mai ciudate
Și împestrițate.
Cum stăteau mereu
Toate-n drumul meu,
În zadar luptam
Că n-o mai prindeam.
Dar azi văd sedus
Că ți s-a supus
Fără escapade...
Și ce bine-ți șade!
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre superlative
- poezii despre senzualitate
- poezii despre seducție
- poezii despre rochii
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.