De-o să-mi promită-Apollo nemurirea
Nu-s haimana și nici anahoret.
Orbecăiesc alchimic. Unde ești?
Când te-oi găsi, aș vrea să mă iubești
Cum l-a iubit Alcesta pe Admet.
Te voi peți, iubire, ca-n povești.
În car de smirnă-om trece prin brădet,
Tras de-un mistreț și-un leu (duet cochet?),
Ca să vestim de-ospețe-mpărătești.
De-o să-mi promită-Apollo nemurirea,
Cerând, în schimb, regina mea, jertfirea
Ființei tale, știu: vei fi de-acord.
Dar ce nu știe el, modern milord,
E că nemoartea nu-nvinge iubirea.
N-am să te las să pleci nici viu, nici mort.
sonet de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul II (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre schimbare, poezii despre monarhie, poezii despre moarte, poezii despre lei, poezii despre brazi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.