Căderea petalei de cais
luna s-a cățărat până în vârful celei mai înalte crengi
și asemeni unui acrobat se leagănă
ascunzându-și surâsul în spatele unui nor răzleț
câteodată o apucă un chef nebun de joacă
și nu mai ține cont de protocol
o floare de cais speriată cumva de acest balans
încearcă să-și strângă petalele la piept
numai că una dintre ele, amețită de parfum
se lasă pe spate dorindu-se iubită
și nici nu bagă de seamă că s-a desprins
și că plutește ușor depărtându-se de celelalte
e fericită. nu bănuie că moartea i s-a strecurat deja în vise
încrețindu-i fața imaculată
pământul suspină așteptând...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.