Affamati come lupi
primăvara își brusca florile
germinația firească devenită intempestivă
precum o mamă grijulie odraslele proprii le dojenea
le grăbea să treacă de "stadiul acesta"
și pomii și-au mascat frica/ delirul saltimbancic
al iremediabilului luat-în-posesie
cineva se atingea cu o margine de o alta
creasta unui ararat ieșindu-și din sine
ca o sabie... ca o anxietate
se schimbau ceruri
la rostirea cu intonație gravă-hiatată
într-o oră de franceză ca-ntr-o primă oră de (ne)viață
se punea de-un cosmos?! de-o (altă) moarte?!
damă ajunsă la maturitate
pădurea și-a rotunjit trunchiurile
datoriile în veci neachitate ale omului
către soartă
s-a decretat carantină
99 la sută proporția infimă
în fața lui 1:
Sentimentul și Noi!
fără drept de apel
pământul s-a deschis ca o altfel de arcă
a primit spaima ierburilor
ineluctabila bătrânețe
timpul neviu șubrezit cu articulațiile desfăcute
nevolnic ignorând indecența acoperirii sale cu eternitate
starea de 1 pe 2
proporția cosmică a luat în arendă
neputința Celestului Tată
umil infinitul a cerșit
"bucățica asta de sânge"
bolnav renegându-și absurdul
marele crunch
din gaura neagră ca dintr-un uter a privit Lupoaica
Iubirea ahtiată să se facă Trup
în pântecele ei vom crește noi
mici și obraznici cu adn-uri proiectate
prea mult să nu stea-n drum de prejudecăți:
vom zice și se va face!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lupi
- poezii despre astronomie
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre spaimă
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.