Primăvara devreme
primul prag de trecut/ gestionarea durerilor astfel încât să fie
un tot unitar / în care să crești ca o omidă caldă și pufoasă
când dormi înfășurat în cearșafurile albe și calde / cu o mână sub cap
și-mi spui/ ferește-te de geamurile prin care intră lumina toxică a soarelui
spune da întunericului care te mângâie
ca un animal uriaș cu blana neagră și deasă
acolo e lumea în care ai vrea să trăiești
la zero grade kelvin / într-o primăvara casantă
care se va sparge în mii de bucăți ori de câte ori respiri
// ultimul prag de trecut / gestionarea tuturor acestor dorințe
despre care nu știi nimic/ lăsarea pradă gurii flămânde a animalului ce-ți
toarce în poală și înghițirea acestor mulți fluturi grei/ grei / în întuneric.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre zoologie
- poezii despre lumină
- poezii despre animale
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre negru
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.